Drumetul

Calatoria spre nicaieri, undeva unde stii ca trebuie sa ajungi, dar nu stii la ce sa te astepti si cum sa te manifesti in momentul in care ai ajuns.
Inconjurat de intunericul ratacirii eterne drumetul se afla debusolat - un punct in planul vietii.
Calatoria lui ar fi una simpla, cu urcusuri si coborasuri, greutati care orice om le-ar depasi, fara a fi nevoit sa apeleze la semenii lui.
Lucruri banale i se lovesc de talpile oarecum obosite de atata mers.
Ratacirea lui a inceput acum vreo 2 - 3 ani, o ratacire datorita varstei mult prea tinere sau a unei maturitati firave.
Repezit in decizii si prea putin calculat drumetul nostru se afla la una dintre cele mai mari rascruci de drumuri din viata sa.
Incotro s-o apuce... cui sa ceara sfaturi. Incapacitatile lui orientative au devenit cu timpul, frustrari, care il macina la fiecare pas care-l face.
Penduland intre agonie si extaz cauta disperat, drumul, care ii este destinat sa mearga dar nu vrea sa se arate.
Exista posibilitatea ca la un moment dat sa-l fi parcurs, dar s-a abatut de la el, lasand in urma doar praf si disperare pe chipurile carora i-au fost alaturi, l-au ghidat si povatuit in mica lui calatorie.
Si-a intors spatele sfaturilor celor cu experienta ridicolului si a neputintei si a refuzat sa creada ca el este doar un simplu om, si a indraznit sa creada cu o ardoare nemaivazuta ca el este deasupra oricarei fiinte vii.
In lumea lui se credea un mic dumnezeu, un dumnezeu firav si deloc statornic.
Frustrat si plin de amaraciune, se ridica si porneste inainte, uitandu-se in stanga si dreapta, la poteci secundare dar teama ratacirii eterne este prea mare ca se abata de la drumul pe care l-a apucat.
Va ajunge oare unde si-a propus sa ajunga? Unde vrea sa ajunga? Se simte sleit de puteri, simte ca nu mai poate continua, deziluziile sunt o povara prea mare pentru umerii lui firavi.
Descult, paseste, incet spre noi orizonturi, necunoscute lui.
Daca ar fi cineva sa-l ajute, cineva care sa-l sfatuiasca, cineva care sa-i asculte durerile, sa-i vindece bataturile probabil s-ar opri, ar intelege scopul calatoriei lui si ar termina-o incununat cu lauri si flori.

De vorba cu mine...

Aveam nevoie de ceva, de cineva cu care sa stau de vorba. Problemele mele existentiale sunt plictisitoare si anoste. Cine m-ar fi bagat in seama, cine mi-ar fi ascultat strigarea, suferintele si chemarea... te chem pe tine, tu care imi esti aproape, intotdeauna, tu care stai cu mine de vorba zilnic fara sa-mi dai sfaturi sau sa ma certi, tu care tii la mine cel mai mult, tu care imi dai puterea de a merge mai departe, fara sa te uiti in urma mea.


E greu, sa incerci sa exprimi ceva si sa nu poti, nu pentru ca nu-ti gasesti cuvintele in bogata limba romana ci pentru ca nu sunt cuvinte care sa-ti exprime trairile si sentimentele. E ca si cum ai incerca sa exprimi durerile facerii sau ale pacatului intr-o alta limba, o limba pe care nimeni altcineva nu o cunoaste inafara de tine, tu care ai trecut prin aceste trairi si sentimente.

Ce e cu mine?
Sincer nu stiu. M-am trezit in incapacitatea de a-mi continua drumul pe care l-am ales.

Pentru ca nu pot sau pentru ca nu vreau?
Ciudata intrebare si bine pusa, probabil ca nu vreau.

Ah, da o sa ma intrebi de ce nu vreau?
Pentru ca mi-e mai usor. E simplu, nu? Care ar fi rostul acestui drum daca alunecand pe el te lovesti de intemperiile vietii, suferintele si deznadejdile ei.

Remediu?
Exista? Depresia are remediu? Habar n-am, n-am fost curios sa studiez aceste cazuri. Nu e depresie, doamne fereste.
Remediu da, e posibil sa fi gasit, prin scris. Stii uneori iti eliberezi o parte din energia negativa scriind sau compunand versuri.
Eu prefer sa scriu.

De ce sa scriu cand as putea sa cant?
Pot sa si cant, sa cant lunii, sa-i cant soarelui. Dar ce folos, atata timp cat ea ma aude.

Cum care ea?
Ea... nu o stii pe ea?

Se pare ca nu o stii.. nu, nu sunt indragostit, nu ma intrerupe cu intrebari pentru cei de clasa a 7 a .

Ea e ceva frumos, ceva care are puterea sa te dea peste cap, sa-ti creeze diferite stari emotive, fara voia ta, chiar daca ai capul limpede si gandul tau iti este in alta parte.

Ea a fost, o data, demult, nu vrea sa mai revina.

Motivul?
Probabil nesansa mea.
Tot nu ti-am zis cine este ea.
N-am sa-ti spun, ma stii ca sunt rautacios, te las pe tine sa descoperi pe parcurs.
In timp ai sa realizezi despre cine e vorba...
Pana una alta te las cu noapte buna, probabil ai obosit si vrei sa te odihnesti putin.